Hepatita cronică B este o boală infecțioasă aparută ca urmare a prezenței în organism a virusului hepatitic B (VHB). Infecția poate fi diagnosticată atât în formă acută (în primele 6 luni de la contactul cu virusul), cât și în forma cronică (la mai mult de 6 luni de la contactul cu virusul). Hepatita cronică B este una din afecțiunile cronice frecvent întâlnite în lume si, netratata, duce în timp la apariția cirozei si a cancerului hepatic.
La noi în tară, conform datelor existente, se estimează că aproape 800 mii de persoane ar putea fi infectate cronic cu virusul hepatiei B. La nivel mondial însă, 2 miliarde de oameni au avut deja o infecție cu virusul hepatitei B, iar conform estimărilor Organizatiei Mondiale a Sănătății, 350 milioane de oameni din întreaga lume au infectie cronică. Aproximativ 1 milion de oameni mor în fiecare an din cauza consecințelor grave ale hepatitei B.
Hepatita virala B se poate transmite :
Infecția cronică este de obicei asimptomatică, însă atunci cand apar, simptomele hepatitei cronice B sunt asemănătoare cu ale gripei:
Primul și cel mai important pas în diagnosticarea bolii este testarea antigenului HBs. Daca acesta este pozitiv, trebuie făcute investigații suplimentare care să ateste dacă infecția cu virus B este acută sau cronică, în vederea urmării unui potential tratament. Valori crescute ale transaminazei ALT (TGP) pot da indicii despre activitatea inflamatorie (gradul de afectare de la nivel hepatic), ca urmare a agresiunii virusului.
Cantitatea de virus și antigenele virale specifice influențează evoluția clinică și răspunsul pacientului la tratament. Cu ajutorul unor noi metode de diagnostic molecular, dezvoltate de Roche, pot fi identificate diferitele sub-tipuri ale virusului hepatitei B. Rezultatele acestor teste ajută la predicția rezultatului terapiei standard ce încetinește multiplicarea virală și stimulează sistemul imun al organismului.
Scăderea concentrației proteinelor virale indică probabilitatea succesului terapeutic. Pe baza acestui marker, Roche studiază în prezent diferite strategii de tratament care vor permite în viitor o abordare personalizată a hepatitei cronice B.
Hepatita C este o afecțiune a ficatului produsă de un virus virusul hepatitic C. Se estimează că, în lumea întreagă, peste 170 milioane de persoane sunt infectate cu acest virus. Hepatita C este o afecţiune de 5 ori mai răspândită decât infecţia cu virusul HIV. 85% dintre persoanele care se infectează devin cronice. Netratată, infecţia cronică cu virus C poate duce în timp la ciroza, insuficienţă hepatică şi cancer. Insuficienţa hepatică cauzată de hepatita cronică cu virus C, precum şi cancerul hepatic sunt este astăzi printre principalele cauze de transplant de ficat.
Hepatita C se transmite prin sânge, prin folosirea în comun a seringilor pentru administrarea drogurilor intravenoase și a altor obiecte de igienă personală (lame, forfecuţe etc). Transmiterea pe cale sexuală este rară.
Majoritatea persoanelor infectate nu ştiu că sunt bolnave pentru că în cele mai multe cazuri boala nu are simptome. Singurele analize care vă pot orienta către suspiciunea de hepatită cronică C sunt transaminazele (ALT; AST), însă în multe cazuri acestea pot avea valori normale! Daca totuși apar, aceste simptome sunt nespecifice și includ oboseală, dureri de stomac ocazionale musculare şi articulare, depresie, erupţii cutanate și dureri de cap.
Testarea anticorpilor împotriva virusului C se poate face la recomandarea medicului sau la solicitarea pacientului. Prezenţa acestor anticorpi în sânge ridică doar suspiciunea de diagnostic. Diagnosticul de certitudine se pune prin determinarea încărcăturii virale din sânge (viremia). Orice valoare pozitivă a acestei viremii înseamnă replicarea virusului şi implicit prezenţa bolii.
În România pacientii cu hepatită cronică C au la dispoziţie tratamentul cu interferon pegilat şi ribavirină. Durata terapiei este de 48 de săptămâni, iar monitorizarea răspunsului la tratament se face prin determinarea viremiei.
În prezent, știm că există 6 genotipuri și peste 80 sub-tipuri ale virusului hepatitei C, ce diferă nu numai ca structură moleculară ci și ca răspuns la terapie. Aceste sub-tipuri virale pot fi identificate prin teste moleculare dezvoltate de Roche ce permit stabilirea duratei tratamentului și predicția ratei de succes.
Mai mult decât atât, în ultimii ani a fost descoperită o mutație în genomul pacienților, corelată cu rezultatul tratamentului (single nucleotide polymorphisms, SNPs). În prezent, Roche cercetează noi substanțe active menite să lupte împotriva acestui virus, ce vor permite personalizarea tratamentului.
Referințe
1. T. J Liang – Hepatology, vol. 49, no. 5, suppl. 2009
2. http://www.who.int/mediacentre
3. L. Gheorghe și col. - European Journal of Gastroenterology & Hepatology 2013, Vol 25 No 1
6. Fattovich G et al. J Hepatol 2008
8. EASL - Clinical Practice Guidelines. J Hepatol 2012
9. Clin Microbiol Rev. Jul 2007; 20(3): 426–439. doi: 10.1128/CMR.00009-07
11. http://emedicine.medscape.com
12. Zeuzem S, et al. J Hepatol 2005; 43: 250
13. http://emedicine.medscape.com
14. Monitorul Oficial al României, nr.386 bis / 10 iunie 2010
15. Zeuzem S. Şi col., J of Hepatology 2005; 250- 257
16. Yu ML, et al. Oncology. 2007;72(suppl 1):16-23
17. Lauer G & Walker B. N Engl J Med 2001; 345: 41
18. PJ Clark, Am J Gastroenterol 2011; 106:38–47
19. Ge D, et al. Nature. 2009;461:399-401