Cuvântul "nefrologie" provine din grecescul nephros, care înseamnă "rinichi", și sufixul "logie".

Transplant

 

Transplantul de organe este singura şansă de supravieţuire pentru pacienţii cu insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică în fază terminală. Deşi pacienţii cu insuficienţă renală pot fi dializaţi, cea mai bună opţiune terapeutică în cazul lor este transplantul renal. În cazul insuficienţei hepatice, cardiace şi/sau pulmonare, transplantul este singura alternativă terapeutică. În prezent, operaţiile de transplant sunt efectuate cu succes în clinici specializate din întreaga lume.

 

Transplantul renal

 

Primul transplant renal realizat cu succes la om a fost realizat în anul 1954. De atunci au fost înregistrate progrese considerabile în domeniu. Astăzi, transplantul renal a devenit o operaţie de rutină, însă numărul acestor intervenţii depinde de numărul de donatori. Supravieţuirea în cazul pacienţilor cu transplant renal este de 85-90%. De asemenea, se pot efectua transplanturi multiple de rinichi şi pancreas, ce înregistrează rate de succes în creştere. Transplantul renal oferă copiilor cu insuficienţă renală şanse mult mai bune de supravieţuire pe termen lung, comparativ cu dializa.

 

Transplantul cardiac şi pulmonar

 

Transplantul de cord, realizat pentru prima oară la sfârşitul anilor 1960, a devenit terapia standard pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, care nu mai răspund la alte forme de tratament. Până în prezent, peste 46.000 de pacienti au beneficiat de un transplant de cord. În fiecare an, în întreaga lume au loc în jur de 3.000 - 4.000 de operaţii de transplant de cord. Pacienţilor ai căror plămâni nu mai funcţionează li se poate transplanta fie un plămân, fie ambii plămâni. Inima şi plămânii pot fi transplantaţi şi simultan.

 

Transplantul de ficat 

 

Pentru pacientii cu insuficienţă hepatică severă, transplantul este singura opţiune terapeutică. În 1998 au fost efectuate peste 4.450 de transplanturi hepatice în Statele Unite ale Americii şi 3.500 în Europa, numărul intervenţiilor efectuate fiind în continuă creştere.

 

Problema respingerii organelor

 

Cea mai importantă problemă a pacienţilor care au primit un transplant este respingerea organului transplantat de către propriul sistem imunitar al organismului. Din acest motiv pacientul trebuie să primească medicamente specifice (medicamente imunosupresoare), care suprimă răspunsul imun şi previn respingerea. Tratamentul pentru prevenirea respingerii constă dintr-o combinaţie de mai multe medicamente imunosupresoare şi trebuie continuat pe termen lung.

 

Respingerea rinichiului transplantat presupune revenirea pacientului la dializa, până la un nou transplant. În cazul transplanturilor de cord, plămâni sau ficat, respingerea organelor transplantate duce la decesul pacientului.

 

Deşi medicamentele imunosupresoare utilizate în prezent sunt eficiente în reducerea sau prevenirea respingerii de organ, ele pot avea o serie de efecte mai puţin favorabile. Unele medicamente pot afecta rinichii sau alte organe şi pot creşte predispoziţia pacientului la unele infecţii oportuniste sau forme de cancer.

 

Anemia

 

Anemia este un termen general care se referă la scăderea numărului de eritrocite sau la reducerea conţinutului acestora în hemoglobină. 

 

Anemia din cancer 

 

Se estimează ca anemia afectează peste 50% dintre pacienţii cu cancer. Sunt implicaţi numeroşi factori, cei mai importanţi fiind: scăderea duratei de viaţă a eritrocitelor, pierderile de sânge şi supresia producţiei de eritrocite.

 

Pe lângă oboseală, multe alte consecinţe ale anemiei din cancer ca, de exemplu, tulburările cardiovasculare şi gastrointestinale, pot afecta negativ calitatea vieţii pacienţilor şi pot altera răspunsul la tratamentul antineoplazic. Studiile au arătat că simptomele anemiei datorate cancerului sunt accentuate de medicamentele utilizate frecvent în tratamentul cancerului, în mod particular de chimioterapia pe bază de platină.

 

În trecut, anemia din cancer era în marea majoritate a cazurilor netratată şi privită de mulţi medici ca un aspect minor al bolii şi al terapiei antineoplazice. În prezent însă, recunoaşterea severităţii impactului negativ al anemiei asupra calităţii vieţii pacienţilor - datorită oboselii, depresiei, stărilor de greaţă şi incapacităţii de muncă sau de îndeplinire a rolului social al pacienţilor - a condus la includerea tratamentului anemiei ca parte componenta a unei terapii de înalta calitate a pacientilor cu cancer.

 

Până nu demult, transfuziile de sânge reprezentau baza tratamentului anemiei din cancer. Totuşi, aproximativ 20% dintre transfuziile de sânge sunt asociate cu reacţii adverse, unele dintre ele severe sau chiar fatale. În prezent, pentru tratamentul anemiei se foloseşte eritropoietina umană recombinantă (rh-EPO, recombinant human erythropoietin). Eritropoietina stimulează producţia de eritrocite şi prelungeşte durata de viaţă a acestora.

 

Anemia în boala cronică renală (anemia renală)

 

Anemia este extrem de frecventă în boala renală cronică (BRC), afectând unul din doi pacienţi. Anemia renală nu apare doar la pacienţii cu boală renală în fază terminală, care fac deja dializă, ci şi la pacienţii care nu necesită încă dializă. Una din cele mai evidente consecinţe ale anemiei în boala renală cronică este alterarea funcţiei cardiace şi a vaselor de sânge (disfuncţia cardiovasculară).

 

Înţelegerea rolului eritropoietinei a permis o apreciere mai corectă a consecinţelor devastatoare ale anemiei din boala renală cronică. După tratamentul cu rh-EPO, pacienţii au prezentat o ameliorare a mai multor parametri, inclusiv a performanţei fizice, contractilităţii muschilor scheletici şi o îmbunătăţire a stării generale.

 

Astăzi, eritropoietina umană recombinantă împreună cu terapia pe bază de fier reprezintă tratamentul standard pentru pacienţii hemodializaţi cu anemie renală. De asemenea, tratamentul anemiei din boala renală cronică la pacienţii care nu sunt încă în dializă este extrem de important, pentru a evita disfuncţia cardiovasculară pe termen lung.

 

 

Referințe

 

1. H. Ludwig et al. / European Journal of Cancer 40 (2004) 2293–2306 ; doi:10.1016/j.ejca.2004.06.019

2. CANCER TREATMENT REVIEWS 2000; 26: 303–311 ; doi: 10.1053/ctr v.2000.0181

3. Annals of Oncology 21 (Supplement 5): v244–v247, 2010 ; doi:10.1093/annonc/mdq202

4. CURRENT MEDICAL RESEARCH AND OPINION® VOL. 20, NO. 9, 2004, 1501–1510 ; doi:10.1185/030079904X2763

5. Journal compilation © 2008 Diabetes UK. Diabetic Medicine, 25, 564–569 ; DOI: 10.1111/j.1464-5491.2008.02424.x

6. Anaemia Management in Chronic Kidney Disease - Rapid Update 201 ; NICE Clinical Guidelines, No. 114

7. www.harvardapparatusregen.com

8. http://www.kidney.ca

9. Brit med. Y., 1968, 4, 174-181

10. http://www.tajpharma.com

11. American Journal of Transplantation 2009; 9 (Suppl 3): S21–S22

12. Am J Transplant. 2009 Nov;9 Suppl 3:S1-155. doi: 10.1111/j.1600-6143.2009.02834.x.

13. http://www.rotrf.org/

Sunteți pe cale să părăsiți website-ul rocheplus.ro spre un alt website oferit ca resursă suplimentară. Roche nu este responsabil și nu deține controlul pentru conținutul acestor website-uri.