Neoplasmul mamar este cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor la nivel mondial, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Cancerul mamar

 

Cancerul mamar este cel mai frecvent tip de cancer la femei, incidența sa fiind în creștere. În fiecare an sunt diagnosticate 367.000 de cazuri noi în Uniunea Europeană și aproximativ 233.000 în Statele Unite ale Americii, cu o rată anuală de deces de aproximativ 91.000 de paciente în UE și 44.000 în Statele Unite ale Americii. Anual, în întreaga lume sunt diagnosticate 1,67 milioane de cazuri noi de cancer mamar și peste 520.000 de femei mor din cauza acestei boli. Se estimează că 8-9% din femei vor dezvolta cancer mamar pe parcursul vieții.

 

În România, în anul 2012 au fost diagnosticate 8981 de cazuri noi de cancer mamar și au fost înregistrate 3244 de decese.

 

Dacă este diagnosticat precoce, femeile cu acest tip de cancer au o rată de supraviețuire la 5 ani în mai mult de 95% dintre cazuri. Totuși, în pofida progreselor în diagnosticare și tratament, cancerul mamar reprezintă principala cauză de deces la femei și a treia cauză de mortalitate în Europa și Statele Unite ale Americii. După tratamentul primar, aproximativ 50% dintre paciente vor dezvolta cancer mamar metastatic. Din momentul diagnosticării, perioada medie de supraviețuire a acestor paciente este de 18 - 30 luni.

 

Diagnosticarea cancerului mamar 

Stabilirea diagnosticului se bazează pe trei componente majore: examinarea clinică, imagistică şi anatomopatologică.

Examinarea clinică include : palparea bimanuală a sânilor şi a limfoganglionilor locoregionali. Examinarea imagistică implică : efectuarea mamografiei bilaterale şi a ecografiei ambilor sâni şi a limfoganglionilor locoregionali. Rezonanţa magnetică nucleară nu este o procedură de rutină, dar poate fi luată în considerare în cazul în care există incertitudini privind diagnosticul.

 

Diagnosticul anatomopatologic trebuie să se bazeze pe biopsia obţinută sub ghidaj manual sau preferabil ultrasonografic sau stereotactic.
Diagnosticul patologic final ar trebui stabilit în conformitate cu clasificarea WHO şi TNM, după examinarea completă a tuturor specimenelor tisulare prelevate.

 

Dacă se identifică un cancer mamar, se vor efectua mai multe teste pentru a stabili dacă acesta a metastazat.

 

Tratamentul standard 

În trecut, tratamentul cancerului mamar se făcea prin diferite metode care includeau chimioterapie, radioterapie, chirurgie și terapii hormonale. Aceste tratamente sunt administrate cu scopul de a vindeca această maladie și/sau de a-i limita răspândirea, asigurând ameliorarea simptomelor.

 

Conduita terapeutică este condiţionată de stadiul bolii, vârsta bolnavei, statusul menopauzal, prezenţa receptorilor hormonali şi nivelul de expresie al HER2/neu.

 

Optiuni terapeutice inovatoare

Chimioterapia și radioterapia au reprezentat mult timp principalele arme ale pacienților și medicilor în lupta împotriva cancerului, însă acestea pot afecta negativ organismul datorită reacțiilor adverse. Chimioterapia acționează nediferențiat, atât asupra celulelor maligne, cât și asupra celor normale. În prezent sunt disponibile noi terapii, cu mecanisme de acțiune inovatoare.

 

Aceste medicamente eliberează țintit agenții antineoplazici direct la nivelul celulelor canceroase. Noile medicamente pot oferi beneficii semnificative pacienților, protejând în același timp restul organismului de efectele adverse, uneori devastatoare, asociate tratamentelor standard.

Supraexpresia HER2 şi/sau amplificarea genei HER2 apar în aproximativ 15–20% din cancerele mamare. Tumorile HER2-pozitiv şi nivelurile serice HER2 înalte sunt corelate cu tumori mamare agresive. Pacienții ce prezintă o supraexprimare a receptorilor HER2 pot fi tratați cu anticorpi monoclonali obținuți prin inginerie genetică.

 

Deciziile de tratament au la bază determinarea precisă a statusului HER2.

Trastuzumab a fost primul anticorp monoclonal umanizat aprobat pentru cancerul mamar HER2 pozitiv pentru prima oară în 1998 în Statele Unite și apoi în anul 2000 în Uniunea Europeană, Tratamentul țintit asupra genei HER2 a fost administrat la aproximativ 1 milion de pacienți și a demonstrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește rata de răspuns, supraviețuirea generală și calitatea vieții pacienților diagnosticați cu, cancer mamar HER2 pozitiv atât în boala metastatică cât și în stadii incipiente.

 

Succesul Trastuzumab a deschis ușa pentru dezvoltarea altor terapii țintă asupra receptorului HER2, oferind mai multe opțiuni de tratament
În prezent, este disponibil un anticorp monolocal conjugat - Trastuzumab emtansine (T-DM1) destinat tratamentului cancerului mamar metastatic HER2 pozitiv, ce inhibă semnalizarea mediată HER2 și transportă agentul chimioterapic direct în celulele tumorale HER2 pozitive. Acest anticorp se leagă de celulele tumorale HER2 pozitive și blochează semnalele ce duc la creșterea celulelor maligne, stimulând în același timp sistemul imun să atace aceste celule. O dată absorbit în celulele tumorale, medicamentul le distruge prin eliberarea agentului chimioterapic. T-DM1 asociază anticorpul monoclonal și agentul chimioterapic folosind un agent de legare stabil, dezvoltat pentru a menține complexul întreg până când ajunge la celulele tumorale specifice, minimizând astfel expunerea celulelor normale la chimioterapie.

 

În anul 2012 a fost aprobat de către FDA un alt anticorp monoclonal, Pertuzumab, indicat pentru utilizare în asociere cu Trastuzumab şi docetaxel la pacienţii adulţi cu neoplasm mamar metastatic HER2-pozitiv. Pertuzumab a demonstrat că are capacitatea de a bloca funcția HER2 și se leagă în mod specific în domeniul de dimerizare extracelular (subdomeniul II) al receptorului HER2 acesta e diferit de subdomeniul de care se leaga Trastuzumab, astfel încât beneficiile obținute pentru pacientii diagnosticați cu neoplasm mamar HER2 pozitiv prin utilizarea de Trastuzumab sunt acum semnificativ îmbunătățite prin adugarea Pertuzumab.

 

Referințe

1. Globocan 2012 http://globocan.iarc.fr/

2. Shah S & Chen B. Patholog Res Int 2011; 903202.

3. Slamon DJ, et al. 2001

4. Ross JS, et al. Oncologist 2003; 8:307–325;

5. Verma S, et al. N Engl J Med 2012; 367:1783–1791 si Erratum in N Engl J Med 2013; 368:2442

6. Baselga J, et al. N Engl J Med 2012; 366:109–119

7. NCCN Guidelines Breast Cancer v3.2013

8. ESMO Clinical Practice Guidelines 2013

Informații suplimentare

Despre cancerul mamar

Sunteți pe cale să părăsiți website-ul rocheplus.ro spre un alt website oferit ca resursă suplimentară. Roche nu este responsabil și nu deține controlul pentru conținutul acestor website-uri.