Tarceva în cancerul pulmonar

Tarceva (erlotinib) este indicat ca tratament de primă linie la pacienţii cu neoplasm bronho-pulmonar altul decât cel cu celule mici local avansat sau metastazat (NSCLC) cu mutaţii activatoare ale EGFR.

De asemenea, Tarceva (erlotinib) este indicat ca monoterapie pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii cu NSCLC local avansat sau metastazat, cu boală stabilă după 4 cicluri de tratament chimioterapic standard de primă linie cu săruri de platină.

De asemenea, Tarceva (erlotinib) este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu NSCLC local avansat sau metastazat, după eşecul terapeutic al cel puţin unui regim de chimioterapie anterior.

Când se prescrie Tarceva, trebuie avuţi în vedere factorii asociaţi cu prelungirea perioadei de supravieţuire. Nu s-a demonstrat creşterea perioadei de supravieţuire sau alte efecte relevante clinic la pacienţii cu tumori EGFR (receptorul factorului de creştere epidermal) -IHC negative.

Tratamentul cu Tarceva trebuie să fie supravegheat de către un medic cu experienţă în efectuarea tratamentelor antineoplazice.

Doze şi mod de administrare

Testarea statusului mutaţiei EGFR trebuie efectuată înainte de iniţierea terapiei cu Tarceva la pacienţii cu NSCLC avansat sau metastazat, la care nu s-a administrat anterior chimioterapie. Doza zilnică recomandată de Tarceva este de 150 mg administrată cu cel puţin o oră înainte sau două ore după ingestia de alimente.

Grupe speciale de pacienţi

• Pacienţi cu insuficienţă hepatică: Erlotinibul se elimină prin metabolizare hepatică şi excreţie biliară. Deşi expunerea la erlotinib a fost similară la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh 7-9) comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, se recomandă prudenţă când se administrează Tarceva la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Dacă apar reacţii adverse severe, trebuie luate în considerare reducerea dozei sau întreruperea tratamentului cu Tarceva. Nu s-au studiat siguranţa şi eficacitatea administrării erlotinibului la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă (AST/ TGO şi ALT/TGP > 5 x LSVN). Nu este recomandată utilizarea Tarceva la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă.
• Pacienţi cu insuficienţă renală: Nu s-au studiat siguranţa şi eficacitatea administrării erlotinibului la pacienţii cu insuficienţă renală (concentraţie plasmatică a creatininei > 1,5 ori limita superioară normală). Conform datelor de farmacocinetică, nu par să fie necesare ajustări ale dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Nu se recomandă utilizarea Tarceva la pacienţii cu insuficienţă renală severă.
• Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea administrării erlotinibului la pacienţii cu vârstă sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu se recomandă utilizarea Tarceva la copii şi adolescenţi.
• Fumători: S-a demonstrat că fumatul ţigărilor reduce expunerea la erlotinib cu 50-60%. Doza maximă tolerată la pacienţii fumători cu NSCLC a fost de 300 mg. Eficacitatea şi siguranţa pe termen lung a unei doze mai mari decât doza iniţială recomandată nu a fost stabilită la pacienţii care continuă să fumeze. Prin urmare, pacienţii fumători trebuie sfătuiţi să întrerupă fumatul, deoarece concentraţia plasmatică a erlotinibului este redusă la fumători comparativ cu pacienţii nefumători.

Mecanism de acţiune

Erlotinibul este un inhibitor de tirozin kinază a receptorului factorului de creştere epidermal/a receptorului de tip 1 al factorului de creştere epidermal uman (EGFR cunoscut şi sub denumirea de HER1). Erlotinibul inhibă puternic fosforilarea intracelulară a EGFR. EGFR se exprimă pe suprafaţa celulară a celulelor normale şi neoplazice. În modelele experimentale non-clinice, inhibarea fosfotirozinei EGFR determină stază şi/sau moarte celulară.

Mutaţiile EGFR pot conduce la activarea căilor de semnalizare antiapoptotice şi proliferative. Eficacitatea puternică a erlotinibului în blocarea semnalelor mediate de EGFR în aceste mutaţii pozitive ale tumorilor EGFR este atribuită legării strânse a erlotinibului de situsul de legare a ATP-ului în domeniul kinazei mutante a EGFR. Datorită blocării căii de semnalizare intracelulară, proliferarea celulelor este oprită şi moartea celulelor este indusă prin calea intrinsecă apoptotică. Regresia tumorală se observă la şoareci prin creşterea expresiei acestor mutaţii activatoare ale EGFR.

Referinţe:

Rezumatul Caracteristicilor Produsului, Agenţia Europeană a Medicamentului, http://www.ema.europa.eu/docs/ro_RO/document_library/EPAR_-_Product_Information/human/000618/WC500033994.pdf

Informații suplimentare